În dimineața aceea, pe malul lacului, erau două corăbii goale și câțiva oameni obosiți care își spălau mrejele. Puțin mai târziu, corabia lui Petru stătea să se scufunde de atâta pește. Iar pescarii aceia au plecat după El.

Hristos nu vă cere o corabie plină. Vă cere corabia.

V-aș lăsa cu o întrebare pentru drumul spre casă: unde e, în viața mea, corabia goală în care încă nu L-am lăsat să urce? Și dacă o să vă vină vreodată să-I spuneți, ca Petru, „Ieși de la mine, Doamne”, aduceți-vă aminte că El a mai auzit vorba asta. Și n-a plecat.

pr. Marin Octavian Duminică

Predica la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, pornește de la cuvântul cu care Mântuitorul încheie pericopa de la Marcu 8, 34 – 9, 1, și pe care îl trecem de obicei cu vederea: rușinea.

Nu lepădarea pe față, ci rușinea măruntă, de fiecare zi, care ne face să ne uităm în jur înainte de a ne face Sfânta Cruce.

Predică la Nașterea Maicii Domnului, 8 septembrie: bucuria vestită lumii, răbdarea Sfinților Ioachim și Ana și chemarea de a zidi biserica cea vie.

Praznic: Nașterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) – 8 septembrie

Evanghelia: Luca 10, 38–42; 11, 27–28.

Apostolul: Filipeni 2, 5–11